Poezie Dă-I Domnului Tăcerea Ta

Taci, dacă nu ai nimic de spus

Care să fie valoros

Stai cu privirea aţintită sus

Şi-ascultă-L pe Isus Cristos.



Nu te forţa ca să vorbeşti

Doar timpul de al umple

Analizează şi bine tu să chibzuieşti

Taci, lasă Cuvântul să triumfe.



Tot vorbind, crezi că n-ai vorbit destul

Şi nu te mai opreşti.

Dar stai, ascultătorul tău o fi sătul

Să te asculte cum vorba o-nvârteşti.



Taci. Şi-aşteaptă-ţi rândul să vorbeşti

Şi lasă şi pe altul

Ai grijă, să nu îl ispiteşti

Să nu-l îndepărtezi de Preaînaltul.



Taci... şi când eşti provocat

Taci... când terenul e friabil

Taci atunci, când te simţi îndepărtat

Când eşti nervos şi iritabil.



Taci în Biserică, ca Dumnezeu

Să poată a-ţi vorbi

Ascult-atent Cuvântul Său

Şi taci, când unu-ncepe a bârfi.



Şi taci şi-atunci, când din Biseric-ai ieşit

Ca Duhul Sfânt, să-ţi poată imprima

Tot ceea ce ai auzit.

Alungă pe ispititor şi voie tu nu-i da,



Să vină, doar pentru a te-mboldi

Determinându-te a critica.

Taci,atât cât să ai timp a te gândi,

Chiar cu mult-nainte de-a vorbi

Taci şi dă-I DOMNULUI TĂCEREA TA.





15.09.2011 Firenze