Poezie Focul vieții

Focul vieții



Iată focul, focul vieții care arde pe altar

Care face și înoiește ori și ce făptură iar

Focul care schimbă lumea și din criza ei adâncă

O ridică din păcate și o pune sus pe stâncă.



Stânca e Hristos ,Hristos Mesia și nu-i altul

Singurul care a luat asupra Sa toată vina și păcatul

El aduce o lume nouă ,plină , plină de iubire

El e harul cel ceresc pentru omenire.



Dacă lumea e în criză asta înseamnă ca-i bolnavă

A înghițit din plin a păcatului otravă

Cine-i doctorul s-o poată vindeca din criza ei

Poate unul dintre oameni poate unul dintre zei.



Nu e nimenea să poată vindeca această lume,

Decăt Dumnezeu din ceruri ce vindecă fără urme

Oare ea acum se lasă vindecată de păcat

Ca să aibă viitorul luminos și binecuvântat.



Doamne Tu le știi pe toate ce e bun și ce e rău

Și Cuvântul Tău ne spune că pământul este al Tău

Cu tot cei pe el și lumea și tot ceea ce cuvântă

Deci lucrează Doamne după voia Ta cea Sfântă