Poezie Frați zgârciți

Frați zgărciți



Cănd străngi comori pe acest pământ

Să te gândești ce zice Cel Prea Sfânt

Când zice despre ochiul rău

Să te gândești cum este al tău.



Când sânt flămânzi și desbrăcați

Și tu nu ai milă de frați

Când sânt văduve și orfani

Și tu ai o mulțime de bani.



Să te găndești ce zice Dumnezeu

Când cei flămânzi sânt la cheremul tău

Și tu nici nu-i plătești de ajuns

Ci le mai ei ce au ei și pe ascuns.



Iar altora le spui cu îngânfare

La muncă dacă vrei să ai mâncare

Că asa și tu prin muncă ai dobândit

Ceea ce ai acum agonisit.



Dar oare tu prin muncă averi ți-ai făcut?

Sau Dumnezeu ți-a dat de la început

Și te-a ales pe alții să-i hrănești

Ca împreună cu ei tu să trăești.



Nu ăsta-i scopul cel mai nobil pe pământ

Să dai celor ce-ți zice Duhul Sfânt

Nu să te închizi într-o zgârcenie ciudată

Și să disprețuiești lumina adevărată.



Aș vrea ca ochiul tău să fie sănătos

Cu dragoste de frați să-l slujești pe Hristos

Să-ți strângi comori în cer nu pe pământ

Că așa ne spune Domnul prin Cuvântul Sfânt.



Să dai celor ce le datorezi

Ca să începi și tu din nou să vezi

Lucrările ce aduc mereu doar bine

Și să ajungi în cer împreună cu mine.