Poezie Bătrâneţea spirituală

La-nceput în tinereţe, orice om e încântat

Este vesel, cu speranţă, cu putere îmbrăcat,

Şi credinţa în Isus, creşte parcă ne-ncetat,

Căci zi de zi el cercetează, Cuvântul Adevărat.



Tinereţea, însă mult, ea nu stagnează

Căci bătrâneţea degrab' înaintează,

Cu a-ei boli, deznădejdi, dureri,

Slăbiciuni, greutaţi si poveri.



Căci la fel cum vine toamna, cu ploi si cu vijelii,

Tot asa si corpul, începe a îmbătrânii

Scade în credinţă, iar a omului picioare,

Nu mai aleargă în a Domnului Lucrare.



Corpul, când e tânăr, este în putere,

Dar curând soseşte, bătrâneţea cu durere,

Iară omul ştie, că mult nu mai are de trăit,

Uită de Isus si cade deznădăjduit.



Tot aşa şi în viaţa de credinţă

Începem cu smerenie si cu umilintă,

Cu râvnă pentru Lucrare

Venim la EL, cu multă ardoare.



Asta este tinereţea in pocăinţă,

Dar in grabă scade a noastră credinţă,

Iară bătrâneţea cu al ei mesaj

Vine şi-ţi şopteşte:"În slăbiciune cazi!"



Şi atunci nădejde, pace nu mai ai,

Căci in bătrâneţea spirituală-i vai!

Doar o simplă luminită, vezi in viitor,

Căci vine Mesia, al nostru Salvator!



De esti descurajat, întristat sau apăsat

Trebuie Numele Domnului chemat

Şi atunci eliberat, de spirituala bătrâneţe,

Intrii cu veselie într-o nouă tinereţe.



Iar dacă-aşteptând, noi nu obosim,

Ci-n Lucrarea Sfântă, o să-ntinerim,

Atunci când pe nori, Isus va veni

In Cerul făgăduit, EL ne va răpi!!!



AMIN!