Poezie Doi slujitori croind un drum

Doi slujitori croind un drum …







In El credeam pe cand noi ne-am unit destinul

Si nu am vrut sa renuntam de-atunci niciunul

Nici un motiv n-aveam sa parasim Stapanul

Ci, pretuindeni El ne-a binecuvantat caminul.



Atunci, in valea umbrii mortii cand am fost

De sus El ne-a vegheat, ne-a sprijinit in post

Zadarnica-a fost lupta celui rau, chiar fara rost

In Carul lui Hristos eram, calatorind la adapost.



Cu El viata am trait-o in incercari si bucurii

In multe-mprejurari alaturea de fratii vostri

Am plans si-am suspinat, si-am cautat alesii

De doruri sfinte ne topeam ca si parintii nostri



Si amandoi am regasit in scris liniste si putere

Cand sufletul se inalta spre El, spre indumnezeire

Atunci duhul prindea aripi, din lut spre fericire

Caci noi ne sprijineam pe har, pe-a Lui iubire.



Asa pe doua foi de-atunci pana a inceput sa scrie

Iar romantismul feminin ca sa citesti te-imbie

Cand dragostea de Dumnezeu e asezata pe hartie

Caci ne-am unit in gand, in scris, o carte sa ramae.



Viata-i ca o carte, e-o mostenire-n urma noastra

Trairi din suflet, poezii ce-s asezate intr-o glastra

Citindu-le de noi va amintiti si de trairea noastra

Doi slujitori croind un drum pentru viata voastra.



18.05.2012 - Petru & Marioara Coman

Petrosani