Poezie Eu Sunt Iubirea

De unde vii aşa grăbit?

Şi unde-alergi aşa de tare?

Îmi pare, calea că ai rătăcit

Şi eşti lipsit, de ţel şi-orientare.



Priveşte-n jurul tău atent

În faţă, e pădure multă

Cu ochii-aprinşi, cu pasul lent

Duşmanu-ţi vrea o moarte cruntă.



Tânjeşte sufletul în tine

După iubire, după har

Dar binecuvântarea vine

Din mâna Celui Sfânt, ca dar.



Nu căuta printre hârtoape

Pace, iubire, bogăţie....

Doar Dumnezeul nostru poate

În chin, s-aducă bucurie.



Ai ostenit de-atîta alergat

Căutând zadarnic fericirea?

Opreşte-te! Astăzi, un Glas minunat

Îţi spune blând: EU SuNT IUBIREA.



Eu te iubesc mai dinainte

De a te naşte pe pământ

Aşa cum eşti, cu-n dor fierbinte

Te vreau al Meu în infinit.



Şi-mbrăţişaţi pe veşnicie

Să mergem în acelaşi pas

Cu sărutări şi bucurie

Până, te vei întoarce-acas'.



Tu vii, din lumin-aceea sfântă

A Celui Sfânt, ca să devii

Lumină pentru lumea toată

Şi-apoi, să luminezi în veşnicii.



AMIN

13.09.2011 Dicomano-Firenze