Poezie Acesta-i prințul păcii. acesta e Hristos !

Un om pierdut am fost și eram condamnat

La iad și-acuzatorul era al meu păcat

Sentința era dată și moartea m-aștepta

Zdrobit eram de vina ce suflet-o purta



Vedeam venind călăul să-mi împlinească soarta

Vedeam acuzator cum mă privește gloata

Și chiar în clipa când urma că eu să mor

Un prinț înaintă prin gloata de popor



- Eu sunt prințul păcii și regele mi-e Tată

Și vin-acestui om o să o iau eu toată

Lui dați-i libertatea și luați-mă pe mine

O voi popor păgân și gloate prea haine !



Atunci mi-au scos cătușele și m-au eliberat

Iar printu-n locul meu a fost încătușat

Și a urmat o scenă de groază și de chin

Păcatul meu și vina mea ÎL acuzau deplin



Și a urmat sentința cu toată grozăvia

Pe El acuzatorii își revărsau mania

Și ÎL loveau netrebnic soldații și poporul

Și ÎL scuipa și-l pălmuia pe EL acuzatorul



Și după multă suferință și chinuri indurate

Iau pus acestui prinț o grea cruce în spate

Și sub povara ei a fost dus pe-o colina

Să fie rastighnit pentru a mea grea vină



Și pironit a fost de lemnul crucii ca tâlhar

Că eu să pot fi liber să am iertere-n dar

În zări în depărtare privirea-mi tulburată

Vedea mulțimi de oaste a prințului armată



Putea cu-n simplu gest să cheme legiuni

Si să zdrobească-n sânge pe-acești mișei păgâni

Dar n-a făcut-o și-a acceptat să moară rastighnit

Ca eu să pot ca să devin din păcătos neprihănit



Și-atunci în fata crucii îngenuncheat smerit

Am întrebat : De ce ? și mi-a răspuns :Fiindcă te-am iubit

Iar sus deasupra crucii era scris așa frumos

Acesta-i prințul păcii. acesta e Hristos !