Poezie Binecuvântarea (2)

Iubesc pe Domnul nencetat

Spre El indrept eu rugaciunea

El mi-este prieten minunat

Imi e alaturi totdeauna



In El imi pun nadejdea toata

Speranta ce mi-a mai ramas

Caci El imi implineste visul

Si-l face si mai mununat



El ma surprinde cu iubire

De-l las pe El la carma vietii

Dar trebuie s-astept, si-ndata

Vedea-voi zorii diminetzii



El binecuvantarea da

Ca un fruct copt si hranitor

Sa aiba si dulceata-n ea

Si coapta in interior



Sa fie vremea potrivita

Nu prea devreme, ca atunci

Eu voi gusta amaraciunea

Si fericita n-am s-ajung



Chiar de-ntarzie cateodata

Si nu-mi raspunde cand eu vreau

C-un scop sunt randuite toate

Eu trebuie s-astept, sa rabd...



Sa nu incerc sa implinesc

Ceea ce inima mea vrea

Caci ea poate fi cateodata

Inselatoare, si chiar rea



Eu inc-astept, si am nadejde

Ca El lucra-va minunat

Uimit voi fi cand voi vedea

Al Sau plan binecuvantat



Si-L voi slavi caci ma iubeste

Si a lucrat cu viata mea

Mi-a ascultat a mele lacrimi

Si-a fost cu min' pe calea grea



Mi-a dat puteri noi in furtuna

Si m-ajutat sa biruiesc

Sa pot apoi din mana-I sfanta

Planul maret sa il primesc



Si binecuvantarea-I mare

Ce-ntrece gandul omenesc

Si-L voi slavi pe El de-a pururi

caci.. Il iubesc! da! il iubesc!!!!