Poezie În amintirea mamei

Mă uit mereu în zarea de departe,

Unde-ai plecat şi nu te-ai mai întors.

Astăzi te-aş căuta prin zeci de sate

Să mai ascult acele sfaturi minunate

Care mi-au fost în viaţă de folos.



După o viaţă-n trudă şi durere,

Plecat-ai mamă, să mai odihneşti,

Te-ai dus acolo sus, în alte sfere,

Să guşti din sfânta pace cu plăcere

Şi o veşnicie întreagă să trăieşti.



De ai şti cât îmi lipseşti măicuţă dragă

Când mă întorc privind la locul gol!

Când văd că e pustiu în casa-ntreagă,

Iar vocea ta, ce îmi era aşa de dragă,

N-o mai aud cum mă alintă în pridvor.



În tainica tăcere îmi răsună paşii

Ce umblă pe ale cimitirelor poteci,

Şi văd cum se trudesc din nou gropaşii

S-acopere cu lut ce au ţintit arcaşii

Şi mă-nfior, că-ncep să curgă doar ploi reci.



Amin

Zalau, 25 sept 2012