Poezie Ce e iubirea? (2)

„Ce e iubirea?” mă-ntreb gânditor

Lăsându-mi privirea s-adoarmă pe-un nor...

„Ce e iubirea?” ecou infinit

Răsună în suflet, în pieptu-mi zdrobit...



E-o floare din câmp, cu-al ei viu parfum,

Ce arde în foc... Rămâne doar scrum...

E-o pală de vânt, un abur uşor...

Piere mergând. E-un vis trecător!



Te-nalţă cu-avânt în slăvi de lumini

Lăsându-te-apoi să cazi între spini!

Aceasta-i iubirea! Aceasta primeşti,

De nu ştii, mereu, mereu s-o păzeşti!



Căci totul ce faci, lipsit de Isus

E-o pierdere grea, e-un vânt în apus!

Dar stând lângă El şi voia-I urmând,

Iubirea în viaţă te-o duce zburând!