Poezie Rugă (9)

Ruga



Nu ştiu dacă rugaciunea mea

Îţi este plăcută

Căci de multe ori lipsesc

Cuvintele,

Iar cugetul îmi e gol...

E fără rost;

Iar prin imaginaţia mea

Bate vântul.

Mă simt ca pomul iarna:

Plin de nea, de gheţuri

Atunci cand vine peste mine

Deznadejdea.

Privesc pământul

Căci suntem fraţi.

Din tina Lui

Dumnezeu m-a modelat.

Îngenunchez şi aştept

Cu inima frânta

Ca soarele să vină,

Lumină să-mi dea,

Căldură în suflet,

Să nu mă mai zbat

În gerul lumii şi în viscol.

Rugaciunea mea este

Ca un bumerang,

Înspre ceruri o trimit zilnic.

Ca un fulger, genuni străbate

Ca să ajungă sus,

Şi simt cum mi se întoarce

Purtând binecuvântări

Pe care Dumnezeu mi le trimite

Ca răsplată ,că nu Îl uit

Că în El mă încred

Şi Lui mă rog.