Poezie Aşi Vrea Şi Eu Să Fiu Luceafăr

Aşi vrea şi eu, să fiu luceafăr lucitor

Dar nu ca el aşa de rece.

Aşi vrea, să fiu plin de Duh, Cuvânt Înălţător

Să nu stau nepăsător, că timpul, trece-trece.



Căci de te uiţi atent la cer

Luceafărul, îl vezi tare frumos

Şi vezi şi stele căzătoare care pier

Şi nimeni nu le ştie locul, aicea jos.



Ce ştie el de-acol' de sus

Din sfera lui întunecată

Că eu sunt om şi-n mine Domnu-a pus

Lumină, adevăr, iubire şi-o inimă curată.



Sunt om şi sunt supus greşelii

Şi-asi vrea să fiu Luceafăr lucitor

Dar de la Noapte Învierii

Sunt robul lui ISUS, al meu Mântuitor.



Căci tu ,,Luceafăr ce străluci în noapte"

Căldură mie niciodată nu-mi poţi da.

Te pot înconjura stelele toate

Cum este Domnul, nu poate nimenea.



A fi luceafăr e numai o himeră

Un gând răzleţ, imagine deşartă

Nu poţi nutri aceast' idee efemeră

De-a fi luceafăr în noaptea înstelată.



Rămâi, rămâi acolo unde eşti

Luceafăr...... între mii de stele

Şi fii Luceafărul acela din poveşti

Iar eu, cu Domnul şi gândurile mele.



Poartă-ţi lumina-n întuneric

Aşa cum Dumnezeu ţi-a dat

Ca să putem vedea spectacolul feeric

Şi jocul de lumini pe cerul înstelat.



Căci eşti frumos cum nu se poate spune

În ceru-nalt te văd tremurător

Eu sunt un om şi am o soartă-n lume

Iar tu rămâi în veci departe şi strălucitor.



Deci străluceşte, străluceşte cât se poate

Şi poartă-ţi tu lumina ta

Chiar de aduni în jurul tău stelele toate

Lumina Domnului, tu n-o poţi egala.



Iar eu, un om, neputincios şi muritor

Doresc din toată inima mea

Pentru Domnul să fiu luceafăr lucitor

Şi-n întuneric să port Lumina Sa.



A.N

13.09.2011 Firenze