Poezie Dragostea (7)

În dragoste, cuprins e tot Cuvântul

Iar Cuvântul, este Dumnezeu cel Sfânt

De e plantat adânc în tine

Nimic nu-i greu din ce faci pe pământ.



Căci dragostea nu pizmuieşte

Nici nu se umflă de mândrie

Dragostea rabdă, acoperă, nădăjduieşte

Dragostea este o torţă vie.



Când dragoste e-n tine, nimic nu-i jumătate

Dă tot, nu caută folosul său

Se bucură de adevăr, ea este bunătate

Căci dragostea, vine de sus, din Dumnezeu.



Şi eu şi tu sîntem aramă sunătoare

Când dragostea lui Dumnezeu nu este-n noi.

Căci dintre toate, dragostea e cea mai mare

Şi fără ea, nimic, nimic n-are valoare.



Cuvântul Sfânt, ne-nvaţă şi ne spune

Averea toată la săraci de-o dai

Chiar trupul tău, în foc de îl vei pune

Fără dragoste, nimic nu eşti, nimic nu ai.



Poţi prooroci,cunoaşte taine mari

Credinţă, munţii-n mare să-i transporţi

Poţi fi bogat; De dragoste nu ai

Nimic nu ai, degeaba nume de creştin îl porţi.



Când pocăiţii se vorbesc de bine

Şi dragostea lui Crist, în jur arată

Atunci bisericile vor fi pline

Şi Gloria, lui Dumnezeu îi va fi dată.



Căci dragostea, e Dumnezeu Cel Sfânt

E darul cel mai minunat şi mare

Totul va trece de pe-acest pământ

Dar dragostea, e-n veci nemuritoare.



Cu toţii într-un glas azi Tată

Noi te rugăm, revarsă-Ţi dragostea

Şi fă-ne Tu, făptură minunată

Pe fiecare-n lume, fă-ne o stea.



AMIN

12.09.2011 Dicomano-Firenze