Poezie Doamne, sa nu taci, niciodata

Doamne, sa nu taci, niciodata

"Dumnezeul laudei mele nu tacea!" Psalmul 109





Doamne, te rog ca sa nu taci

Dusmanii, toti ma inconjoara

Tu, pentru mine, tot sa faci

Cind al meu necaz, ma doboara



Acei rai, fac razboi, cu mine

Dar eu inca, ii mai iubesc

Si vreau sa le fac, numai bine

Dar ei Doamne, toti ma urasc



Si la al meu vrajmas, sa il pui

Un om rau, sa il stapineasca

Pacat, rugii lui, Sa ii spui

Slujba, ca sa i se sfirseasca



Copiii lui, orfani sa fie

Mereu sa umble, la cersit

A lui nevasta-n, vaduvie

Sa umble mult, necontenit



Urmasii lui, ca sa se stinga

Ramiie a lor, nelegiuirea

Copiii lui, sa ii cuprinda

Rea, sa le fie, pomenirea





Iar Domnul totul ca sa stearga

De ei tot ce este legat

Si indurarea lui s-o piarda

Totul sa fie , blestemat



Vrajmasii cei plin de rainta

Binele a uitat sa faca

Si nu avea, de loc cainta

Si nici nu mai putea sa taca



El blestemul mult, iubea

Si era rau, prigonitor

Cu haina lui, se imbraca

Si toate le facea, usor



Inima mea, este ranita

Si sunt nenorocit, lipsit

Si ca lacusta, cea zdrobita

Si trupul meu, este slabit



Si Tu sa ai mila de mine

Sa imi dai multa bucurie

Copiii sa-i fie-n rusine

Necazul peste ei, sa vie



Eu Te voi lauda mereu

Pe saraci, sa-i izbavesti

Iar pe acel, ce face rau

Pe veci Tu sa il osindesti.



amin