Poezie E preaputernică ispita

E mult prea mult azi Doamne 40 de ani

Ca omul să mai rătăcească prin pustie

Fiindcă foarte mulți rămîn săraci, orfani

Ai milă,Domne,pentru viață ani încă o mie



Îngădue încă puțin cu ziua judecății

Căci Tuai spus, ca nimeni să nu moară

Ci harului, ce poartă clipa libertății

Să-i poruncești să rupă-a lumii azi povară



E preaputernică ispita, ce acum ne face

Să alergăm pe drumul neștiinței fără capăt

De multe ori în noi războiul biruește pacea

Și sufletul se zvîrcolește-n nesfîrșitul freamăt



Sîntem azi conștienți de ceea, ce se-ntîmplă

Vedem atîtea semne, ce-mplinesc Cuvîntul

Dar Doamne viața noastră încă este strîmbă

Ne-ajută Tu să ne-amintim de-al Tău azi legămîntul



Ne este cunoscută sfînta voia Ta

Dar tot mai rar ea este azi înfăptuită

Te rog ne iartă nepăsarea noastră grea

Căci vrem să moștenim cu Tine Viața veșnic multdorită



Ajută-ne, cînd el-vrăjmașul ne atacă

Și vrea din Viața Ta, să facă viața noastră

Supune duhul, poruncește-i, ca să tacă

Îndreaptă-ne spre a credinței azi fereastră



Avem nevoe, Doamne, azi a cîta oară

Ca să simțim a Ta căldură părintească

Nu vrem să fim pe veci doar o ocară

Vrem măntuirea pentru-al nostru suflet să rodească



Avem n evoe, da Isuse de-a Ta mijlocire

Căci suntem oameni-fire păcătoasă

Avem nevoe de-a Ta sfîntă azi iubire

De slava-Ți mare, de făgăduita casă.

Amin!