Poezie Taina Mântuirii

Taina Mântuirii



Doamne, în sfânta izbăvire

Taina cea mare-a mântuirii

Ce-ai pus-o-n suava iubire,

Mi-a întipărit, dorul slujirii,

Prin slujba sacră a-ntregirii!



Şi prin nimic nu s-ar putea

Ca dragostea să se măsoare!

Şi chiar nimic n-ar încăpea

În candida-I, sacră vâlvoare

De foc aprins pentru iertare.



Cerul cel sfânt, l-a părasit

Făcându-Se asemenea firii,

Şi-stfel păcatu-a fost strivit

Prin actul sacru, al jertfirii,

Pe cruce în ziua răstignirii.



Mi-ai pregătit o sfântă cale

Să merg pe ea prin credinţă,

Şi cântări sfinte, şi-osanale

Ţi-aduc în semn de biruinţă,

Ca ofrande în recunoştinţă.



Umil, mă plec în rugăciune

Şi mă închin pân’ la pământ,

Căci în lucruri, foarte bune

M-ai socotit Stăpâne Sfânt,

Când m-ai creat prin Cuvânt!



În Planul de Răscumpărare

Al scumpului Tău Fiu iubit,

Sunt prins în mila iubitoare

La Golgota, cand S-a jertfit

Şi har şi pace, am dobândit.



Şi-astfel adusa-i la-mplinire

Taina cea mare a mântuirii,

Demonstrând că prin iubire

Ţi-ai pus sigiliul reîntregirii

Prin ,,Sămânţa”neprihănirii!



Flavius Laurian Duverna

11 septembrie 2011