Poezie Nu căutaţi iubirea prea departe...

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig

În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.

În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,

Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.



Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,

În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei

În strigătul de frate şi grija de bunic,

În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.



În picături de ploaie, în roua de pe flori,

În geana răsărită a soarelui din zori.

Iubirea stă să cadă pe stelele din cer

Şi este-acolo sus şi-n zori când ele pier.



Câtă iubire Doamne ai pus pe lângă noi !

Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,

Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,

Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.