Poezie Exist

EXIST...



Exist doar prin voinţa cerescului Părinte

Îi mulţumesc mereu din sufletul fierbinte

Mi-a dat un rost pe lume, m-a binecuvântat

Şi zilnic îmi dă sfatul atât de luminat

Îmi arde-n suflet dorul să Îl cunosc mai mult

Să Îl vestesc la mulţi şi glasu-I să-l ascult

Exist prin existenţa-I atât de penetrantă

Ce-aş face fără El în lumea arogantă?

Aş fi un călător fără un scop, o ţintă,

Aş fi doar o epavă în groaznica incintă

M-aş prăbuşi-n neant şi n-aş mai ştii de mine,

M-ar înghiţi infernul cu slugile-i meschine

Dar raza de Lumină ce-odată m-a pătruns

Şi Duhul de viaţă ce tot atunci m-a uns

Deschis-au perspective ce nu le-am cunoscut

Atunci când să mă rog, deloc, nu am putut

Ce stare minunată! Trăiesc nu pentru hrană,

Ci pentru viitor şi Rege şi coroană!

Nicicând nu mă mai duc în cercul de himere

În cercu-n care sunt Cuvântul îmi dă miere.

Exist ca să cunosc viaţa-n sărăcie

Să pot s-apreciez cereasca-mpărăţie

Să ştiu ce e durerea, necazul şi trădarea

Întunecimea, tina, nevoia, supărarea

Să le compar pe toate cu gloria de Sus

Unde nimic nu are nici pată, nici apus.

În mine arde dorul de alte lumi şi sfere

Unde nu vor mai fi corupţii şi mistere

Nu am venit din vid şi nici din întâmplare

Nicicând n-o să accept filozofii bizare

Ci sunt aici pe Terra să-nvăţ ce-i fericirea

Şi să privesc spre stele, să ştiu ce-i nemurirea

Cunosc ce e urgent, cunosc ce-i important

Şi ştiu că nu contează de sunt sau nu pedant

Contează, însă, modul în care văd natura

Şi ce-mi aleg în viaţă şi cum tratez făptura

Exist nu să consum, ci să trăiesc plenar,

Să fiu cercetător, să fiu vizionar

De m-aş mai naşte-odată la fel aş înţelege

Şi aş urma traseul lăsat de sfânta lege.