Poezie Sa cintam bunatatea, Domnului

Sa cintam bunatatea Domnului

"Laudati pe Domnul, caci este bun caci in veac tine indurarea Lui" Psalmul 107





Cei de Domnul, rascumparati

Sa cinte, bunatatea Lui

De la vrajmasi, eliberati

Slava s-aduca, Domnului



Ei, care umblau prin pustie

Si care erau, rataciti

Domnul, i-a strins pe toti sa fie

Sa nu mai umble, pribegiti.



Lor, le era foame si sete

Si locul, nicicum, n-au gasit

Dar Domnul, cel milos, ii vede

Si pasii, i-au calauzit



El, i-a smerit prin suferinta

Pentru ca nu L-au ascultat

Dar, tot El, le-a dat biruinta

Cind la necaz, toti l-au strigat



Pe toti I-a scos din strimtorare

De umbra mortii, I-a ferit

Si legaturi, a rupt de fiare

Portile mortii, au pierit



Jertfe de multumiri, s-aduca

A Lui, minuni, sa le vesteasca

Si dupa El, sa se conduca

In toate ca sa izbindeasca



Cei ce calatoreau, pe mare

Din bunatate, I-au gustat

Si au vazut a Lui, lucrare

Cind, dintr-e valuri, I-a scapat



Cu disperare L-au strigat

Si ajutorul, I-au cerut

Si fara El, s-ar fii-necat

Domnul, din Ceruri I-a vazut



Furtuna, pentru ei, a stat

Si la limanul mult, dorit

Bine au ajuns, si-au laudat

Pe Domnul, ca I-a izbavit



Pe Domnul, sa Il laudam

Cind, inteleptii, se aduna

Numele Lui, sa-L inaltam

Si despre El, mult sa se spuna



El, poate totul, preschimba

Pustiu,sa faca-n loc de apa

Pamintul, El, poate usca

Totul preschimba, dintr-o data



Cetate pot sa-n temeieze

Unde, flaminzi, sa locuiasca

Ogoare, vii, sa le lucreze

In bucurie, sa traiasca



Le aduce, binecuvintari

Ca tot ce au sa se-nmulteasca

In voie buna si cintari

Pe Domnul sa Il preamareasca



Iar pe acei ce se cred, mari

Dispretul, peste ei revarsa

Le ia puterea, nu sunt tari

Pribegi si pustiiti, ii lasa



Acei, ce sunt, neprihaniti

Pe Domnul toti Il preamaresc

Se bucura, de rau, feriti

Pe Domnul lor, ei Il slujesc.



amin