Poezie Vouă, îndrumătorilor

O viață-ntreagă mă-nvățară

Că Tu ai fost și ești legendă...

Această chestie neclară

Nu mi-o-ntroduse-i în agendă.



O viață-ntreagă mă-nvățară

Că-nvățător în lume-ai fost...

Şi-o școală mult mai populară

Mi s-a părut că-i mai cu rost.



O viață-ntreagă mă-nvățară

Că ești religie și mit...

De-alte religii mă purtară

Că-s mai ușor de pipăit.



O viață-ntreagă mă-nvățară

Că ești minciună mai cu soi

C-alte minciuni mă întărtară

În zoaie, scârbe și gunoi.



Dar când în mlaștina murdară

Eu am gemut pe înfundat,

Acei ce-o viață mă-nvățară

Au râs de mine și-au plecat.



Nu am citit învățătură,

Religii nu am tămâiat.

Din lacul, înnegrit de ură

Eu pur și simplu am strigat.



Dar cum m-ai auzit, Isuse!

Cum m-ai adus la alți salvați

Că am uitat de cele spuse

De-atâtea mii de învățați...



Deci filosofi de orice boală

Și profesori din orice cor

Astăzi zidarul fără școală

Va fi al vostru-nvățător.



Cu-nvățături și cu religii,

Cu mituri și volume-n munți,

Ați ștampilat viața-n efigii

Și-ați prefăcut-o-n bani mărunți.



La voi palavra e esență,

Scremut de-actriță e-adevăr,

Că ne-ați zvârlit în existență

Ca noi să mergem în răspăr.



Cu toate-acestea azi vorbește

Acel ce-n moarte l-ați adus,

Dar iar e viu și îndrăznește

Să vă îndeme spre Isus.



Ieșiți din rostul de paiață

Și ascultați un om cinstit:

Isus Cristos ne este Viața

Ce ne ridică-n infinit.



Unde bolnavii chem pe moarte,

Unde smintiții s-au aflat,

Nu cu tămâie ori cu carte

Cu Viața vine neapărat.



Voi băgați oameni în sicrie,

Vârâți popoare în război,

Iar Domnul toarnă apă vie

Pe zvârcolirile din noi.



Conduce-n viitor Păstorul

Nu hoituri moarte, ci-oameni vii;

El e Izvorul ce dă zborul

Legende-i noastre-n veșnicii.



Deci rămâneți de-azi în rușine

De zgăibăreli pe postament...

De Viață vreți – fi-ți "proști" ca mine:

Zidar ce nu-şi vrea monument.