Poezie Cât mai este din noapte

„Străjerule, cât mai este din noapte?

Străjerule, mai este mult din noapte?

(Isaia 21:11)



În bezna adâncă a lumii deşarte

Când răul de bine cu greu se desparte

Şoptesc cu durere, cu dor de departe:

Străjerule, mai este din noapte?



Mă uit îngrozit la noaptea de tină

Durerea-i prea multă iar fericirea-i puţină

În jurul meu doar lume haină

Aleargă-ngrozită dar nu spre lumină.



Aş vrea să aud că mai este puţin

Că nu se mai varsă atâta venin

Că noaptea-i mai scurtă şi zorii-s aici

Că nu mai sunt umbre şi nici licurici.



Prin bezna adâncă a lumii deşarte

Lovit adânc, cu rană de moarte

Gândul mă face să strig de departe:

Străjerule, mai este din noapte?



Tânjesc cu ardoare după ţara de sus

De-acum zilele parcă-s în plus

Urăsc umbrele, aş vrea să ştiu că s-au dus

Că se-apropie zorii, că vine Isus.



Căzut în genunchi, sărman corifeu

Sătul de-aşteptare, flămând după cer

Aud dinspre stele o voce mereu:

Noaptea se duce

Dimineaţa sunt EU.