Poezie Ce n-are iubirea...

CE N-ARE IUBIREA



Iubirea nu are culoare

La toţi le dă, cu drag, candoare

Se duce la cel alb, la negru

Cu-al ei mesaj reconfortant

Ea ne vrea sufletul integru,

Să ştie ce e important.



Iubirea n-are preferinţe

Ci poartă-n ea cereşti seminţe

Le răspândeşte orişiunde

Pe mapamondul plin de ură

Şi-n inimile reci pătrunde

Şi-n cele pline de căldură.



Iubirea n-are îngâmfare

Vine la noi în simplă stare

Şi-acele unde parfumate

Cu un parfum din Paradis

Ne spun că în divinitate

E-al ei izvor, nu în abis.



Iubirea n-are neputinţe

Şi nici nemernice dorinţe

Ea e în stare să suporte

Insultele cele mai grele

Când vin demonice cohorte

Le-arată calea către stele.



Iubirea nu are mistere

Şi nu-i atrasă de-o avere

În simplitatea ei, Regina

Distribuie, mereu, lumini

Şi nu ţine în seamă vina

Celor ce-i dau cununi de spini.



Iubirea n-are-asemănare

E cea mai minunată floare,

E cea mai mare-n Univers

Căci vine din dumnezeire

Şi-n veacul rece şi pervers

Produce har şi încălzire.



Ce farmec laşi în urma Ta!,

Iubire, veşnic Îţi voi da

O preţiuire cum se cade.

Pe Tine Cerul te-a trimis

Ca să produci sublime roade,

Tu împlineşti ce ai promis.