Poezie Manase (1)

Manase



Stă scris în cartea lui Hozai despre un rege care

Făcînd ce este rău-n a sa domnie mare

L-a întristat pe Dumnezeu ,pe cel ce viaţă-i dase

Si si-a permis orice:e vorba de Manase.



Batjocorind tot ce e sfînt,neascultînd deloc

Nu si-a cruţat copii trecîndu-I chiar prin foc

Si-atît de mult Satan a lui minte-a orbit

Căci îsi găsea plăcerea în vrăji si în ghicit.



Si-n Templul care-i sfînt de Dumnezeu iubit

Manase a pus un idol,un chip urît,cioplit

Si a făcut poporul să cadă în păcat

Asa cum mai făcuse doar fiul lui Nabat.



Însă nelegiuirea are si ea sfîrsit

Iar Dumnezeu răspunde la toate negresit

Si orice faptă-si poartă după sine răsplata.

S-a terminat cu mila.Începe judecata.



Astfel ,falnicul rege in lanţuri a fost pus

Ostatec afost luat si-n Babilon dus.

De-aicea,din surghiun,din mijlocul durerii

El ruga si-a-ndreptat-o spre Tatăl îndurării:



-“O,Doamne azi te rog ascultă-a mea căinţă.

Din lanţuri strig spre Tine,cu multă umilinţă

Ai milă azi de mine Părintele iertării!

A mele rele-au fost ca si nisipul mării.



Dar azi m-am desteptat si stiu că Ţie-ţi pasă

Nu vin ca rege, ci ca rob.Ca robul Tău Manasă.

Terog,oDoamne să-mi trimiţi din partea Ta iertarea

Ca inima-mi si sufletu-mi să-si afle alinarea.”



De multe ori un om- doar unul singur- poate

Prin viaţa sa, prin traiul său ,să piardă o cetate.

Iar celui ce-azi nu-i place sfinţenia-n Sion

Îl va trimite Domnul ca rob în Babilon

Si va vedea de-acolo că Domnului îi pasă

Doar cînd s-a pocăi ca regele Manasă.

Amin.



1 septembrie 2011 Ontinyent-Spania



Gabriel Munteanu