Poezie Ajutorul Domnului (2)

Ajutorul Domnului





Cînd ai privit spre mine,iubitul meu Isus

Eram asa de singur,de valuri negre dus

Si nu aveam pe nimeni să mă călăuzească.

Himeră îmi părea viaţa pămîntească.



Cînd ţi-am simţit iubirea ce Tu o răspîndeai

Am înţeles îndată că :Da exist-un Rai!

Exist-o vesnicie de bucurii si pace

Si-o clipă rînduită spre Tine-a mă întoarce.



Am spus atunci:-“O,Doamne de azi eu sînt al Tău.

Smerit mă-ntorc la Tine căci Tu esti Dumnezeu

Si-ajutămă Isuse pe veci să-ţi mulţumesc

Că m-ai făcut părtas al Harului ceresc.”



Trecut-au anii de atunci si crucea-i tot mai grea

Tu Singurul m-ai ajutat ca să o pot purta,

Si cînd ades îmi pare că-s gata,nu mai pot,

Ţi-aud Vocea Ta blîndă:”Eu te-am purtat pe braţe

Si vreau să te mai port.”

Amin



8 iulie 2009 Ontinyent-Spania

Gabriel Munteanu