Poezie Încă o zi…

M-am trezit şi iată căci nu Ţi-am vorbit…

Am privit afară, splendoare am găsit!

O rază de Soare parcă mi-a zâmbit,

Şi apoi de-odată, aud un ciripit…



Nu le-am luat în seamă, degraba am plecat

Mergând în drumul meu, nu m-a interesat…

Şi începându-mi ziua, iată am ratat

Să vorbesc cu Cel, ce mult m-a aşteptat!



M-am întors acasă, cu gândul străpuns,

Acum este seară, Soarele-i ascuns,

Caut ciripitul, ascult în zadar…

Nici o rândunică nu cântă măcar…



Privirea-mi ridic către Cer acuma,

Insă numai Luna, ea domneşte numa`

Şi în întuneric, încep să-nţeleg

Cât m-Ai aşteptat, m-Ai lăsat s-aleg!



Oare ce durere, ce mult Te-am rănit,

Cât Te-am întristat căci nu Ţi-am vorbit!

Cum să nu fac asta, cum să nu-Ţi vorbesc?

Chiar Ţie stăpâne, Tatăl meu Ceresc!



Eu nu sunt nimic, dar Tu Eşti Prea-Sfânt!

Eu nu merit Doamne să m-aştepţi atât…

Soarele şi Luna în mărimea lor

Îţi dau slavă-ntruna, lumina stelelor…



Chiar şi ciripitul ce l-am auzit,

Spunea despre Tine! Eşti nemărginit!!!

Te laudă munţii cu-ale lor izvoare

Te laudă marea, Îţi cântă fiecare…



Oare ai nevoie să vorbeşti cu mine?

Pietrele de vrei, pot vorbi cu Tine!

Vântul şi pământul Îţi sunt slujitori

Dar mă vrei pe mine, să-Ţi vorbesc în zori?



Mă vrei la amiază şi aştepţi să-Ţi spun,

Tot ce am în suflet, gândul rău sau bun!?

Apoi mă aştepţi, seara să-Ţi şoptesc

Să vorbesc cu Tine, să-Ţi spun mulţumesc!?



O! şi cate Doamne nu am strans pe drum!

O! şi cât doresc să-Ţi vorbesc acum…

Am atât de multe, sufletul mi-e gol!

Umple-l cu iubire, trimite-mi al Tău sol!



Căci tânjesc stăpane dup-al Tău Cuvânt

Fară Tine Tată, n-am deloc avânt…

Nu mai vreau să treacă nici măcar o zi,

Vreau să fiu cu Tine, până-n veşnicii!



Acum înţeleg cât timp am pierdut!

Ce mă bucur Doamne că Te-am cunoscut…

Noaptea s-a lăsat in Tin` mă odihnesc

Mâine dimineaţă cu Tine mă trezesc!







Amin!!!