Poezie Gradina Sufletului

Gradina Sufletului





In gradina sufletului meu

In miez de noapte

Cind si cind bate un vint rece

Cu'ngrijorari si temeri spuse'n soapte.



Incearca, marea de pace pe care ma odihnesc s-o sece,

Dar nu ma tem

Caci Cel ce umbla pe ape

E mereu undeva pe aproape.



Atunci, pazitorul portii spre gradina, Duhul Sfint

Se apropie cu pasi timizi

Imi netezeste inima ravasita ca pe o hirtie,

Si cu o mina calda incepe sa scrie

Despre pace, odihna si chiar bucurie,

Si'ncet , incet, nadejdea istovita mi-o invie.



Apoi, se strecoara in camara sufletului meu

Si-l gaseste cu fata la pamint,

Secat de putere, istovit de durere,

Si asa cum numai El stie

Se apropie cu tandrete

Si-i sopteste din nou si din nou,

Pace tie, Pace tie.