Poezie Lângă Iordan

Lângă Iordan oamenii vin din succes,

Privesc care cum înspre apa cea vie:

Unii se uită spre ea-n interes,

Alţii cu râset de sub pălărie.



Turismul e-un lucru plătit şi plăcut -

Cântec uşor, ochelarii de soare;

Un ghid povesteşte din „La început...”

Dorind povestirea neplictisitoare.



Şi care-şi înmoaie picioare în val,

Şi care se scald în costume de baie;

E chicot, e bine,-un „Păstor principal”

Vre-o câţiva turişti chiar în haine înmoaie.



Din apă-un proroc strigă extravagant,

Ori că-i ţicnit, ori că rolul şi-l joacă,

Ori crede poporul că e ignorant,

Ori strigă ca vremea şi lui să îi treacă.



Ci vine un om de la lucru-obosit

Bătut de-alcooluri şi de nenoroace;

Aude prorocul. Din drum s-a oprit

Şi paşii, şi faţa, şi sufletu-ntoarce.



Trecu prin grămada de oameni încet,

În apă întră, la proroc întreg vine,

Acela-l cufundă în apă complet

Şi omul ţâşni gol-goluţ şi-n lumine.



Pe mal a ieşit fără haine şi treaz,

Fără de gloată o clipă să-i pese:

Un drum nou îl cheamă şi nu-i dă răgaz,

Iar gloata se râde şi-aplaudă vesel