Poezie Tu, esti plin de stralucire

Tu, esti plin de stralucire

"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul !Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare !" Psalmul 104





Dumnezeule, esti mare

Pina, la nemarginire

Marirea-Ti, seaman nu are

Si esti plin de stralucire



Cerurile-s ca un cort

Sunt, ca o manta, intinsa

Si Lumina Ta, o port

De nimeni, nu e atinsa



Virful, Locuintei Tale

De ape-i, inconjurat

Vintul, cu aripile, sale

Pe nori, Carul Ti-a urcat



Din vinturi, poti sa faci soli

Pamintul, L-ai asezat

Din flacari, faci slujitori

Pamintu-i, neclatinat



C-o haina, L-ai invelit

Apele, pe munti, tineai

De teama Ta, au fugit

Cind tunai si amenintai



Unele-n munti, s-au suit

Unde Tu, ai hotarit

De-a Ta, teama, au fugit

Sau la vale, au pogorit



Le-ai pus margine, la toate

Pamintul, sa il feresti

Sa se-ntoarca, nu mai poate

Toate, Tu, le hotarasti



Iar din vai, tisnesc izvoare

Pentru vite, iarba creste

Adapi, insetate fiare

Setea Tu, Le-o potoleste



Si Tu, dai belsug in toate

Vinul, omu-n veseleste

Numai Tu, le faci pe toate

Le dai piinea, ce-ntareste



Cedrii din Liban, ii uda

Cuiburi sunt, prin chiparosi

Tapi salbatici, sa se auda

Printr-e muntii cei stincosi



Domnul, luna, a facut-o

Cind rasare, noaptea vine

El si ziua, a intocmit-o

Lumina, ce face, bine



Animale, noaptea, umbla

Hrana, ca sa isi gasesca

Iar spre ziua, se aduna

Si merg, sa se odihneasca



Tu, Doamne, esti ne-ntrecut

Ai creat, intinsa mare

Si pamintul, L-ai facut

In toate-s, vietuitoare



Corabii mari, impinzesc

Aici, sta, leviatanul

Toate, hrana Ta, primesc

Prin toate-Ti, se vede Harul



Cind, ascunzi, Tu, fata Ta

Ele, tremura cu toate

Suflarea, Le-o poti lua

Si toate, se duc la moarte



Cind pamintul, Il privesti

Se zguduie, cu putere

Iar cind, suparat, Tu esti

Totul, merge, spre cadere



Pe Domnul, voi lauda

Voi rosti vorbe, placute

De Domnul, m-oi bucura

Prin El, toate-au fost, facute.





amin