Poezie Întrare în arcă

Curgea Iordanul.

Iar Ioan

Striga-n mulţimea împietrită.

Şi pietrele ca un alean

Înfruntau apa neoprită.



Venea Iordanul.

Un proroc

Vrea ca să zbuciume mulţimea...

În valuri pietre se sufoc,

Căci le îneacă adâncimea.



Plânge Iordanul.

Şi un Glas

Mulţimii scoate paranteze...

Din pietre colţuri au rămas

Ce îl ţintesc să-l lapideze.



Din apă necurmat

Ioan

Mulţimea cheamă din nevoie

Şi întră oameni în Iordan,

Cum ar urca-n arca lui Noe.