Poezie Conflict textil

Conflict textil





Oridecâte ori se întâlnesc,

Îşi întind mână de pace

Deşi în fond se duşmănesc

Sub un costum de patru ace!





Parc-ar fi la baionete,

Când vezi atâta-nverşunare

Cum pe zeci şi sute de versete,

Îşi caută dreptatea fiecare.





Cămaşa-i cea mai indignată,

Şi nu-nţelege cum de s-a-ntâmplat

Să fie pusă lângă ea-o cravată...

Săvârşindu-se-un aşa păcat.





“Calea ce-o araţi merge în jos...

Spre focul iadului ce nu se stinge niciodată

Şi te pocăieşte dar de straiul păcătos...”

I-ar fi spus o cămaşă cu mânecă îngust-odată!





O altă cămaşă-nchisă până sus

I-ar fi dat de înţeles mai clar,

Că nu-i smerită, şi nici măcar Isus

N-ar purta-o chiar dac-ar primi-o-n dar.





Până şi o banderolă mai subţire-aşa din fire

A fost avertizată de-o năframă,

Că de nu se coformează n-are parte de răpire

Iar alăturea, nişte ochi zâmbeau de sub mahramă.





După cum şi-una şi cealaltă se rup...

Şi se deşiră ca o haină veche,

Tot aşa apar şi dezbinările în trup,

Când încredinţarea-ajunge lege.





Dar te rog ceva o sfinte Tată,

Să laşi dragoste-ntre banderolă şi batic

Şi pace între cămaşă şi cravată

Ca Satan să n-aibă vreun câştig!





~Amin~