Poezie Ca Nuca În Perete

Unii creştini, sunt atât de rezistenţi

Încât, Cuvântul Domnului pătrunde

Exact cum intră nucile-n pereţi;

Iar urechile, sunt atât surde.



Pentru ei oricât de mult te-ai zbate

Şi-oricât de mult te-ai strădui

Nu poţi să treci tu mai departe

Deci, în zadar, nu te mai chinui.



Din întuneric ei şi-au făcut lumină

Din amăgiri ei şi-au făcut manta

Din noapte, făcut-au ziuă plină

Şi îndărătnicia le este platoşa.



Ei n-au îmbrăcămintea adecvată

Şi Râvna, nu poate fi încălţămintea lor

Brâul Adevărului nu l-au văzut vreodată

Neprihănirea-e ceva bun sau jignitor?



Nu cred c-au auzit de Coiful Mântuirii

Şi nu cunosc ce este-un Zid De Apărare

Poate că ştiu ceva de Duhul Izbăvirii

Şi că sunt creştini şi au credinţă mare.



O, Iubite Doamne Dumnezeu

Îi iartă, aşa cum m-ai iertat pe mine

La fel ca ei eram şi eu

Pân' mi-ai vorbit şi m-ai chemat la Tine.



Şi dac-acuma sunt aici, alăturea de Tine

S-a întâmplat, că ai decis şi-ai hotărât

Să-nvăţ ce-nseamnă ,,lepădarea de sine"

Să ştiu cu-adevărat ce-nseamnă a fi smerit.



Creştinii ,,rezistenţi" se vor lăsa

Cuvântul Domnului îi va pătrunde

Pereţii construiţi se vor înmuia

Şi toate urechile se vor deschide,



Nuca va intra-n perete

Cuvântul Sfânt va triumfa

Persoanele creştine rezistente

Domnului se vor preda.



Nu vor dori ca să mai rătăcească

Nu vor mai vrea a se înderpărta

De Cel ce poate ca să îi mântuiască

De Cel ce Zidul Apărării le va da.



Şi vor veni la Domnul cete, cete

Acum ei sunt adevăraţi creştini

Vor arăta şi nuca în perete

Şi vor mărturisi că sunt minuni.



Credinţa lor este adevărată

Şi în Cuvântul Domnului sunt rezistenţi

Nimeni cred că n-a făcut vreodată

Ca nuca s-o planteze de-a dreptul în pereţi.



N.A

3.09.2011 Firenze