Poezie La mormântul mamei

Privesc la vremea cea trecut

Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă,

Privirea care mă citea mereu tăcut

Şi vocea care care răsuna plăcut

Că mă iubea-i atât mămică dragă!



Azi trupu-ţi stă într-un mormânt

Iar sufletul la Tatăl se-odihneşte,

Că ai trăit mereu curat şi sfânt

Şi ai luptat pe acest pământ

Crezând în Cel ce răsplăteşte.



Ai fost un far în noaptea de păcat

Ce-a ţintit mereu spre Dumnezeu

Singură ca Lot ai fost la noi în sat

Şi pentru cei de acolo te-ai rugat

Şi credincioasă ai rămas mereu.



Îmi-amintesc de tine scumpă mamă,

Ce sfaturi sfinte tu mi-ai dat…

Mereu legată-n cap cu o năframă

Te rugai cu foc iubită mamă

Din Biblie mereu m-ai învăţat.



Îmi amintesc duminicile tale,

Că nu aveai biserică să te închini

Dar Biblia-ţi era lumină şi-ndreptare,

Tu ne vorbeai cu drag la fiecare

Şi-i îndrumai către Isus şi pe vecini.



Iar Dumnezeu ţi-a ascultat cuvântul

Şi s-a făcut biserică la noi în sat

Mămică dragă de ai părăsi mormântul

Cu lacrimi ai uda astăzi pământul…

Văzând cum pocăinţa-ncet s-a degradat.



Azi stau lângă mormânt, vorbind cu tine

Şi-ţi spun că Dumnezeu viaţa mi-a schimbat

Cât te-ai rugat mămică pentru mine

Îţi mulţumesc printre adânci suspine

Iar Dumnezeu din cer te-a ascultat.



Odată o să fiu din nou cu tine

Acolo-n slava cerului de sus

Acolo unde nu mai sunt suspine

Ci-s numai vorbe bune, care să aline

Ne-om întâlni acolo, împreună cu Isus.



Amin.



În amintirea mamei mele dragi, Ana Ghiran.