Poezie Sub auspiciile Iubirii

Sub auspiciile Iubirii



Sub auspiciile Iubirii, când omul a fost creat

Şi-n grădina din Eden, Dumnezeu l-a aşezat,

El sub testul ascultării de porunca cea divină

A fost pus de Creatorul, ca orice lume creată

Spre-a-i vede statornicia, astfel monitorizată,

Şi care se va sfârşi, la pomul cel din grădină.



Ca să intre-n veşnicie, în lumile cele celeste

Ce dau glorie şi slavă Celui ce le cârmuieşte

Şi lumea cea nou creată, trebuia examinată,

Trebuia pusă la probă-n libertatea ce-o avea

De a sta în ascultare, cu putinţa de-a cădea,

Dacă-n seamă nu lua neglijând porunca dată.



Şi când marea amăgire, şi-a extins împărăţia

Asupra lumii cea nouă, prin faptul c-apostazia

A intrat în dreptul său dovedind neascultarea

De porunca cea fost dată ce consta în fericire,

Atunci a intervenit, planul sfânt de mântuire

Cu-asigurarea promisă, că va aduce salvarea.



Au trecut veacuri mulţime, până s-a adeverit

Că ,,Sămânţa” cea promisă-n paradisul părăsit

Va veni cu izbăvirea, de sub groaznicul păcat,

Zdrobind capul şarpelui în prea crunta bătălie,

Pregătind calea din nou, omului spre veşnicie

Prin jertfirea la Golgota, sus pe cruce atârnat.



În persoana lui Isus dragostea s-a dat pe sine

Ca mielul de jertfă viu, şi prin jertfă se obţine

Dreptul de răscumpărare din prăpastia adâncă

În care omul greşit, s-a cufundat tot mai mult,

Prins în mreaja amăgirii, de-al păcatului tumult,

La care Dumnezeirea, iubirea Şi-a arătat încă.



Astfel, prin neprihănirea Sa, ce ne e atribuită

Prin credinţa în jertfire, ea ne este-mpărtăşită,

Şi din taina aceasta mare izvorăşte mântuirea

În sfânt sângele vărsat, la crucea de la Calvar

Pentru-oricine care crede că ea e cerescul dar,

Oferit de Providenţă, spre-a veni cu izbăvirea.



Flavius Laurian Duverna

02 septembrie 2011