Poezie Cât timp suntem în lume...

CÂT TIMP SUNTEM ÎN LUME...



Cât timp suntem în lumea de trudă şi durere

Nu vrem să ne desprindem de sfântul ideal

Stăm alipiţi de-Acela ce a trimis putere

Să depăşim necazul creat de orice val.



Cât timp vedem frum’seţea întinderii senine

Nu suprimăm dorinţa spre veşnicul Canaan

Nu ne conturbă ţepii văzuţi în mărăcine,

Ci ne-ndreptăm privirea spre al dragostei Ocean.



De s-ar dubla oştirea venită să doboare

Speranţe ce se-ndreaptă spre glorii ce nu pier

Tot Codul Sfânt produce dorita-ncredinţare

Că-nvingem şi dogoarea şi frigul crunt din ger.



Din nou vor fi trimise săgeţile-arzătoare

Să facă doar ravagii, să lase fumul gros

Dar ne bazăm, total, pe un principiu care

Ne-alimentează bine cu raze din Hristos.



Cât timp gustăm Cuvântul trimis să ne ghideze

Prin labirintul vieţii atât de complicat

Nu ne-ataşăm de-aceia ce vor să ne distreze

Şi nici de vreo himeră din mediul degradat...



Ci-n pribegia scurtă prin lumea cu păcate

Stăm, hotărâţi, pe Stâncă; e locul potrivit

Căci nu dorim să pierdem nimic din demnitate

Ci doar să dobândim un premiu mult râvnit.



gc/ 1 septembrie 2011