Poezie Glasul pietrei de mormant...

Printre cripte si morminte

In pustiul cimitir,

Se-aud vorbe nevorbite

Un ecou ca de turnir.



Ma apropii de o cruce

Sa ascult durerea ei...

Simt o voce nu prea dulce

Batrana sub anii grei.



-De ce nu mi-ati spus de Domnul?

Spune-un suflet zbuciumat

-Fara El, amar mi-e somnul

Fara El sunt ruinat!



-Caci nu mi-ati spus de Hristos,

Nu mi-ati spus de calea dreapta!

Am trait fara folos,

Acum iadul ma asteapta…



Iar de sub o piatra rece,

Se-aud strigate fierbinti:

-Doamne Sfinte nu ma trece

Prin atatea suferinti!



Imi plec capul, mi-e rusine

De tot ma simt vinovat!

Inteleg, acum stiu bine

Prin noi ar fi fost salvat…



Prin mine, prin tine frate,

Prin oricine i-ar fi spus:

Caci mai sus, mai sus de toate

Este Dumnezeu mai sus!



Iti vorbeste azi si tie

Orice cripta-ndurerata…

Omul trebuie sa stie

Ca exista calea dreapta!



Cat traieste, cat e-nviata,

Cat mai are-n el suflare…

Spune-i caci este speranta

Azi, si-n viata viitoare!