Poezie Din nou toamnă

O, vară...

Ai vrut să risipeşti culoarea

Cea ruginie, din verde-ntârziat

Ai vrut să ţii cu ochii tăi, lumina

Dar, de răcoare şi frig te-ai speriat

Şi-ai abandonat,

Şi roşul macilor din grâne

Şi albul margaretelor curat

Şi astfel, galbenul din poama părului din curte

Stă îndrăzneţ şi curios s-asculte...

Ce îşi vorbesc tomatele-n grădină:

- Este cam frig !

- Ce crezi ?

- Ea, toamna-i pregatită deja, acum să vină ?

Şi nu trecură a lor curioase şoapte

Când un vârtej, de praf şi frunze moarte

Se-nvârtesc în dansuri... tari, nervoase.

Dar cin' le cântă,

Şi dirijează aceste frunze uscate ?

O rază ruginie, cu ochii plânşi de vară;

- N-am spus: "la revedere !"

- Iertaţi ! M-a dat afară !

... Se înfior pe crengi triste, frunzele-n grădină ,

- N-am aşteptat şi n-am crezut

Căci toamna este aici,

Dorind aşa de mult să vină !