Poezie De nu sunt vrednic...

DE NU SUNT VREDNIC...



De nu sunt vrednic, Tată,

Să-Ţi fiu ambasador

Mai ceartă-mă odată

Cu tonul Tău uşor.



De am rostit cuvinte

Ce au produs suspin

Te rog, acum, fierbinte

Fă să mai dau alin.



Nu-ntotdeauna gestul

De zâmbet mi-e-nsoţit

Mai folosesc pretextul

Să scuz un act pripit.



N-am fost la înălţime

Când n-am răbdat restrişti,

Când n-am dat stări sublime

La cei nespus de trişti.



Au fost ocazii-n care

Puteam fi mai atent

Să dau o consolare,

Să dau un compliment...



Puteam mai mult Cuvântul

Să-l răspândesc cu drag,

Să-nflăcărez avântul

Spre veşnicul Meleag.



Când nu sunt vrednic pune

În viaţa mea îndemn

Să nu culeg tăciune

Ci tot ce e mai demn...



Să pot cu consacrare

Să-Ţi fiu reprezentant,

Să pot din orice stare

Să iau ce-i IMPORTANT.



gc/ 31 august 2011