Poezie La ceru-albastru...

La ceru-albastru...



La ceru-albastru plin de stele

Când stau noaptea şi privesc,

Doru-mi sfânt, simt către ele

Cum se-n-nalţă, păn-la-acele

Zări, din firmamentul ceresc.



Şi zburând,...prin constelaţii,

Printre sori plutind cântând,

Să mă duc departe, în spaţii,

S-ascult cum doinesc vibraţii

Şi să fiu pătruns de-un gând...



Gândul că prin Jertfa sfântă

A dragostei mult prea mare,

Privelişti mândre-mi încântă

Sufletul, ce-n zări se-avântă

Spre-alte lumi şi-alte hotare.



Descifrând din mari mistere

Taine adânci privind crearea,

Să le strâng, şi-n priveghere

Să-mpart scumpa mângâiere

Că-n Hristos eu am salvarea.



Căci în jertfa-I, sus pe cruce

Sunt prin sânge acum iertat;

Harul Sfânt veşnic mi-aduce

’N suflet dragostea cea dulce

Că-astfel sunt răscumpărat!



Şi voi spune în glas cântând

Lumilor, pe-oriunde-oi trece,

Că-n păcat, stând lâncezând

M-a scos Domnu-ncurajând

Prin dragoste, inima-mi rece.



Flavius Laurian Duverna

29 august 2011