Poezie E timpul la sfârşit....

Sunt semne ce arată

Că timpu-i la sfârşit...

Istoria se-ntreabă :

"Eu poate am greşit?"

Şi mai întoarce-o filă

Din anii ce-au trecut...

Febrilă caută date

Şi fapte de demult...

Să vadă...Să găsească

Acea răscruce-n care

Întreagă omenirea

Pornit-a spre pierzare.

Priveşte-n urmă veacuri

De lupte şi durere,

De înălţări semeţe

Şi crâncenă cădere.

Întoarce încă-o filă

Şi parcă-aude iară:

"Baraba vrem să scape!

Isus poate să moară"

Să moară Ea,Iubirea?

Fatidică eroare!!!

Căci doar prin Ea mai este

Speranţă de salvare!

O cruce se înalţă...

E sânge şi durere...

"O iartă-i ,iartă-i Tată!

Eu nu mai am putere!

Primeşte-mă la Tine

Căci timpul a venit!

Dar nu le ţine vina

Căci unii m-au iubit!"

O moarte...Şi-onviere...

Aduce mântuire

Străbate peste veacuri

Întreaga omenire.

Şi totuşi semne sunt...

E timpul la sfârşit:

Cutremure,războaie,

Şi boli ce ne-au uimit.

Atâta ură-aduce

Cu ea numai durere,

Păcatul e la culme

Şi banul la putere!

Istoria priveşte:

Dă pagini rând pe rând

Şi vede omenirea

Spre iad alunecând...

Dar este-o filă albă...

Mai este timp de har!

Isus încă aşteaptă

Să-ţi dea viaţa-n dar!!! Amin!



Vulcan-Mary