Poezie De ce atârnă veşnicia

Veşnicia mea atârnă

De binele ce îl înfăptuiesc

Voi primi sau nu cunună,

Voi binecuvânta, sau

Doar aştept ca să primesc.



Căci, veşnicia mea atârnă

De răul, pe care îl anihilez

Cine-mi poate face rău,

Când eu sunt plin de râvnă

Vreau de rău să mă îndepărtez?



Adevărat răul e mult practicat

Şi binele se face mult mai rar

Dar Domnul Dumnezeu Adevărat

Fiilor, va da Lumină şi mult Har

Şi multe binecuvântări în dar.



El nu va-ngădui la nesfârşit

Răul, ridicat la rang de Bine.

Pe-aleşii Săi i-a instruit

Să stea atenţi până la fine

Şi să nu creadă pe oricine.



Cine vrea doar zile fericite

Depărteze-se acum de rău

Să ştie, Domnul n-o să-l uite

Şi îl va ajuta că-i fiul Său

Şi nu îl va lăsa la greu.



Domnul Dumnezeu ne spune

Şi ne învaţă în orice mod

În ce priveşte orice bine

Să fim ca un bun şi plăcut rod

Să fim asemeni fructului copt.



Dorim ca mintea să ne fie trează

Şi cugetul să fie plin de râvnă

Să facem binele, asta contează

Să ne dorim a sta-n lumină

Veşnicia, numai de asta-atîrnă.



A.N

28.08.2011 Firenze