Poezie De nu zidește Domnu-o casă...

De nu zidește Domnu-o casă,

Zadarnic se trudesc ce-i ce-o zidesc,

De nu păzește Domnul o cetate,

Degeaba veghetorii o păzesc.



Degeaba vă sculați de dimineață,

Si vă culcați târziu trudiți,

Căci Domnul dă la cei cel caută,

Pâinea ca-n somn,și-s fericiți.



Iată că fii sunt o moștenire,

Și rodul pântecelui,răsplată de la El

Săgeți în mână tare de războinic,

Așa sunt fii,binecuvântați de El.



Ferice e de omul care-și umple tolba,

Cu fii ce Dumnezeu ia dăruit,

Ei niciodată n-or fi de rușine,

Cu Dumnezeu v-or fi pân la sfârșit.



Așa e omul binecuvântat de Domnul,

Mereu mulțumitor lui Dumnezeu,

În casa lui,e liniște si pace,

Domnu-i cu el,la bine și la greu.

Amin