Poezie Despre bunatatea Domnului

Despre bunatatea Domnului



De treizecisicinci de ani de cînd cunosc credinţa

Nicicînd mai subiectivă nu a fost pocăinţa

În mii si mii de feluri,de-oricine predicată

Ne e servită astăzi ca fiind adevărată

Isus e pe pereţi - scris sau proiectat-

Iar sufletul ni-i gol si simţul alterat.



Nu privim la lume –o avem în noi.

Bătuţi sîntem de soartă,ne scăldăm in noroi.

Fugiţi prin ţări străine,gîndind mereu acasă

Ne irosim viaţa,puterile ne lasă.

Si cum a spus poetul:-“-Napoi tot dăm ca racul.”

Si oricîte am avea- tot gol ne este sacul.



Ne compromitem azi-ne compromitem mine,

Si sfinta pocăinţă bunica o mai ţine.

Nimeni nu vrea s-asculte Cuvîntul cel curat

Sorbim cu mult nesaţ doar ce e diluat.



Vorbim cu-nţelepciune,limbaju-I elevat

Si ceea ce-n trecut priveam ca fiind păcat

Azi se traduce altfel,are-o nouă valenţă

Si este garantat : “-Isus are clemenţă!”



Nu vrem să recunoaştem nici de-ar fi să murim

Căci calea ne e largă,că singuri ne minţim

Că lumea este rea ,c-aici nu ne-e casa

Si c-altfel îşi trăieşte neprihănitul viaţa.



Si fericiţi de bunătatea lui Isus,de multa-i îndurare

Ne vom trezi la Judecată -in Ziua Sa cea Mare.

Vom auzi atunci,pe rînd,printre suspine:

“-Regret.Nu te cunosc.Pleacă de la Mine.”



Ş-atunci in chinul veşnic mare-ţi va fi mirarea

Cînd ai să te-ntîlneşti cu toată adunarea.

Si văzîndu-i pe fraţii ce- ţi spuneau:”-Domnu-i bun!”

Vei spune ca şi Saul”-Am fost complet nebun.”



Gabriel Munteanu Ontinyent-Spania



27 August 2011