Poezie Ai fost, adapostul nostru

Ai fost, adapostul nostru

"Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam" Psalmul 90





Esti locul nostru, de-adapost

Din veci, in veci si-asa, vei fii

Chiar, inainte, sa fii, fost

Muntii, pamintu-n vesnicii



Tu intorci pe oameni, in tarina

Cu Tine, ziua este scurta

Chiar de-o mie de ani, se aduna

La Tine, vremea, nu e multa



Scurt, ca un vis usor, ce trece

Iarba, care-n zori, incolteste

De-o mie de ani, se petrece

A Ta vreme, nu conteneste



Sunt arsi de teama, mistuiti

Urgia Ta, ne ingrozeste

Iar cind suntem, nelegiuiti

Minia Ta, ne pedepseste



Iar zilele, ne pier, pe rind

Si ca un sunet, anii, trec

Ce-s saptezeci de ani, in gind

Iar cei mai tari, optzeci petrec



Toti, au fost truda si durere

Degeaba, cu ei, ne mindrim

Omul, e slab, trece si piere

Ne invata, sa ne-nteleptim



Intoarce-Te, ai indurare

Mila sa ai, de robii, Tai

Ne satura, pe fiecare

Si ne fereste, sa fim, rai



De bunatate, plini, sa fim

Si sa traim, in veselie

Pe Tine, sa Te preamarim

Inima noastra, a Ta, sa fie



Sa capatam, bunavointa

Peste noi, si-ai nostrii, copii

Miinilor, sa dai, staruinta

Invatatorul, nost, sa fii.



amin