Poezie Domnul, Mintuirii mele

Domnul, Mintuirii mele

"Doamne,Dumnezeul mintuirii mele!" Psalmul 88





Doamne, Dumnezeul Mintuirii mele

Glasul meu acum, te striga zi si noapte

Sufletu mi-e satul de atit de multe rele

Trupul meu e slabit, se apropie de moarte



Stau jos intins cu acei ce-n groapa se coboara

Parca as fii ucis, culcat intr-un mormint

Pe Tine, de-a lor soarta nu pare sa te doara

Si mina Ta ma apasa, nu sunt in al Tau gind



Sunt toti indepartati, o scirba-s pentru ei

Iar ochii mei sunt tristi, topiti de suferinta

Dar Doamne, eu te chem, doresc ca Tu sa vrei

Sa vezi in tot ce fac, ca-s plin de umilinta



Si ma intreb mereu si sunt cuprins de frica

Pe morti, Tu poti sa-i faci de Tine ca sa stie?

Iar in Tara Uitarii, de Tine pot sa zica

Stiu, toate le poti face cind Tu vrei ca sa fie?



Dar rugaciunea mea, se-nalta catre Tine

Nu contenesc sa-ti cer, ca sa-mi fii ajutor

Seara si dimineata, doresc sa fii cu mine

De tinar sunt lovit, inspaimintat ca mor



Fata Ta, nu-mi ascunde si nu ma lepada

De spaima sunt cuprins si nu stiu, ce sa fac

Minia-Ti peste mine, mi-e teama, n-o lasa

Infricosat, pierdut, in neputiinta, zac



Pe prieteni, Tu I-ai dus, s-au departat de mine

Cu totii, au plecat, nevazuti, s-au facut

Nadejdea mea, de acuma, este numai in Tine

Prtin toate m-ai trecut, si asta Tu, ai vrut.



amin