Poezie Rezolvă Tu!

Când vezi că cel ce-i cu-n picior în groapă

Este atât rău, nepăsător şi-atât de egoist

Că nu-i în stare o faptă bună ca să facă

Se comportă aşa că duhu-n tine-i umilit;



Şi când îl vezi că n-are coerenţă în gândire

Şi se comportă aşa urât şi de nedemn

Când are-n gură doar blesteme şi hulire

Mai ai în inimă un pic de râvnă şi îndemn?



O Dumnezeule cel mare şi Atotputernic

Ce toate lucrurile Tu bine le rânduieşti

Ce eşti Suport Moral şi cel mai Mare Sfetnic

Vino-mi acum în ajutor! Te rog să te grăbeşti!



Nu lăsa ca să mai treacă, încă-o zi

Ca să se bucure Satana că el a câştigat

Şi nu lăsa ca duhu-n mine, amărât a fi

Rezolvă Doamne Tu, tot ce-i de rezolvat.



Căci Ţie acuma cu drag eu îţi predau

Şi-această grea şi nouă, a mea povară

Şi liniştea şi pacea sfântă de la Tine-o iau

Şi-o torn, peste tot ce mă-nconjoară.



Şi duhurile cele rele, cu putere eu le leg

În Numele Tău, le numicesc, le las fără putere

Le fac particole de praf pe care abia le întrevăd

În adâncuri le închid, cu zăvoare mari şi grele.



În veci de veci, să nu se mai întoarcă

Putere să nu mai aibe-asupra mea

Doamne, Ţie-Ţi dau tot ceea ce mă-ncearcă

Pe cei ce răul îmi voiesc şi vor a m-ataca.



A.N

11.12.2010 Firenze