Poezie Evadarea

“Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”(Ioan 8:32)



Visezi,prietene,visezi frumos

Şi te-amăgeşti că eşti în libertate

Dar fără adevăr,fără Cristos,

Nu eşti decât un rob legat vârtos

Chiar dacă-s lanţurile parfumate.



Te-a-nvăluit minciuna ca un nor,

De-aceea,cu privirea-nceţoşată,

Tu-i vezi pe cei ce se avântă-n zbor

A fi ei robi,dar aripile lor

Trec peste colivia-ţi ferecată.



Priveşti zăbrelele dar nu-nţelegi

Că nu tu eşti,ci ei sunt cei de-afară;

Şi-atunci când gratiile ţi le dregi

Tu şi mai mult te-nchizi,mai mult te legi,

Visezi că zbori,dar cei de-afară zboară.



Dar când vei înţelege că eşti rob

Cu zborul doar un vis mijind în zare,

Şi că te-ai mulţumit doar cu un bob

Servit de ignoranţă într-un ciob,

Îţi vei dori aprins...o evadare.



Să scapi de gratii,să le smulgi din zid,

Păşind agil dincolo de hăţişuri;

Ieşind din al ispitei laţ perfid

Să vezi cum zările ţi se deschid,

Sub talpa fermă stăpânind suişuri.



Aceasta-i calea,numai evadând

Şi-mbrăţişând temeinic adevărul

Cu aripi de cunoaştere crescând,

Vei înţelege că,închis,nicicând

Nu poţi vedea nemărginirea,cerul.



Amin

Vulcan,august 2011