Poezie Ahazia

Ahazia 2Imparati cap.1

E rau cind tatal tau-i Ahab si mama Izabela

Cind leacul bolii tale e in Moab

E rau cind Adonai nu mai este pe tron

Si dumnezeul tau e tocmai in Ecron.

Dar este si mai rau cind sanatatea ta

Un Baal-Zebub.o musca poate sa ti-o mai dea.



Ahazia-bolnav pe moarte fiind-voia sa-si afle starea

Si-a poruncit de la palat,de-acolo din Samaria

Ca niste soli sa plece in tara la Ecron

Caci leacuri pentru el nu mai sint in Sion.



Dumnezeu ce totul vede El ce inima ne-o stie

A trimis indat-un inger la prorocul-la Ilie-

“Scoala-te!Suiete-ndata inaintea solilor,si cu glasul tunator

Sa le spui ca doar Eu –Domnul-Eu dau viata,E u cobor

Si ca azi,regele lor,a pierdut ocazia!Sa se-ntoarca toti acasa:

Va muri Ahazia!”



Si se-ntorc solii acasa sa duca nefasta veste

Cind ii vede imparatul i-a intrebat pe toti:”Ce este?

Ce-ati venit asa degraba,pentru ce v-ati inturnat?”

-“O-mparate,aici,aproape noi raspunsul l-am aflat.

Cind mergeam la vale,tristi,inspre Ecron inaintea noastra ne-a statut un om

Si ne-a spus pe sleau,chiar asa,curat-“Baal-Zebub e mort!

Ecronui lepadat si tu imparate-vei zace in pat-

Vei muri in chinuri,vei muri cu greu ,fiindca in Israel este Dumnezeu!”



-“Cum era acela ce-a vorbit asa?Oare il cunosc?Il stie cineva?”

-“O marite rege e un om ciudat-poarta o manta,…cu-o curea legat!”

-“Pe toti Balii vai,de trei ori vai mie-omu-acesta-l stiu:-Este chiar Ilie!”

Si indata striga stind asa in pat:-“Aici linga mine vreau sa-l vad legat!”



Pregatirea-i scurta-ceata e formata,si inspre Carmel merg cincizeci deodata.

Ajungind la munte dirzul capitán striga la Ilie:-“N-am venit in van!

Imparatu-a zis acum sa te pogori.Uite citi sintem !S-ar putea sa mori!”



-“Fiindca imi vorbesti asa – i-a spus atunci proorocul-

Acum,aici,in fata ta se va stirni potopul

Si foc din cer are sa ploaie pentru a voastra hula

Caci voi ati intrecut cu mult a Domnului masura!”



Si foc din cer cazu deodat*-caci l-a trimis Stapinul-

Murit-au toti n-a mai ramas din brava ceata de ostasi

Nici unul chiar,nici unu,din cei cincizecisiunu.



Tintuit in pat, de boala rapus,in zadar-asteapta Ahazia raspuns.

Si,plin de furie cheam-un vatasel:-“Sa mai plece-o ceata pina la Carmel!”

Ordinul pe data s-a executat.Ostasii cu totii pleaca-n mars fortat.

Ajung la Ilie.Striga capitanul:-“Hai coboara iute!Nu te-astept tot anul!

Vom merge cu toti-n graba la palat!Imparatul este foarte tulburat!”



-“Eu-spune Ilie-Domnului slujesc n-am nici un motiv ca sa ma grabesc

Insa peste voi va veni potop,veti muri cu toti arsi de-acest sfint foc.”

Si sfisind cuvintul dup-un tunet greu, cazu foc din cer de la Dumnezeu.

Intre trosnituri toti s-au mistuit si- din cincizecisiunu-unul n-a trait.



Timpul trece iute,nu-i nici un semnal . Prins de-al deznadejdii chinuitor val,

Striga imparatul din pat dintrodata:-“La Carmel sa mearga acum inc-o ceata!”

S-a format ostirea.Au pornit mai greu,insa capitanul crede-n Dumnezeu.

Si ,ajuns la munte,indata s-a suit,si-a plecat genunchii si-astfel a vorbit:

-“Omul lui Iehova,te rog viata mea azi sa fie scumpa inaintea ta.

Vino dar sa mergem ,jos,la imparat.”Atuncea Ilie- fiind instiintat-

Merge ca sa-i spuna,de la Dumnezeu,cum se pedepseste un imparat rau.



-“Asa vorbeste Dumnezeu:-“Pentruc-ai intrebat pe Baal-Zebub de boala ta

N-ai sa cobori din pat.Fiindca n-ai vrut sa cunosti pe Dumnezeu si-a Lui putere

Intins vei sta si vei muri in chinuri mari si grele!”



Sfirsitu-acestui imparat il poate-avea azi orice om

Ce-si are dumnezeul in Ecron

Si care,zi de zi,cu drag se duce sa se-nchine in Moab

Cu fapta lui,cu viata-i desfrinata uitind ca sus in cer exist-un Tata

Ce L-a iubit si L-a iertat si pentru omenirea toata pe Fiul Sau l-a dat.

Ahazia a murit,Ecronu-i sfarimat a ramas doar Isus ce-i pururi Inviat.



Gabriel Munteanu - Ontinyent-Spania



miercuri, 24 august 2011.