Poezie Învaţă-mă... (1)

Învaţă-mă Isuse Drumul mîntuirii

Şi pune-n mintea mea rătăcitoare

Cuvintele, ce rod poartă Iubirii

Şi slava Cerului în veci memuritoare



Învaţă-mă să strîng mereu cu Tine

Să leg în snopii rînduiţi veciei

Acele spice, ce înalţă prin suspine

Credinţa prin puterea sfîntă-a bucuriei



Învaţă-mă să mă închin întotdeauna

Şi-n mulţumiri depline să-mi ridic eu faţă

Către a Ta azi faţă, ce mi-a dat arvuna

Prin Duhul înfierii veşnica Ta viaţă



Învaţă-mă să-mi port trăirea-n rugăciune

Şi duhului să-i dau a Ta asemănare

Să nu mai fumege-al credinţei meu tăciune

Ci doar o flacără văzut din depărtare



Învaţă-mă să strig cu toată îndrăzneala

La Tine după ajutor, căci am nevoe

Să mă ajuţi, ca în lucrare osteneala

Să nu mă-nlătureze de-a Ta sfîntă voie



Învaţă-mă iubirii să îi dau avîntul

Să spună orişicui, cît astăzi e de bine

Să- nfăptueşti dorinţa Tatălui-Cuvîntul

Ce poartă inimii eternele Lui zile



Învaţă-mă să dau uitării nepăsarea

Şi trupului să-i spun să nu poftească

Plăcerile, ce duc azi lumea-n întristare

Departe de-a credinţei casă părintească



Învaţă-mă să proslăvesc mereu iubirea

Acea iubire, ce mi-a dat răgaz de pocăinţă

Învaţă-mă să-Ţi mulţumesc de nemurirea

Ce încă poartă şi acum doar biruinţă.



Amin!