Poezie Adevăratl Dumnezeu

Adevăratul Dumnezeu



Eu n-am ştiut ce dulce-i Mângâierea,

Ce-aduce alinare-n ceasul greu.

Până-ntr-o zi când am simţit Puterea,

Acelui ce mi-a dăruit vederea,

Să-I pot vedea prezenţa-n jurul meu.



Acum nu-L mai cunosc ca altădată,

,,Un Dumnezeu de om îndepărtat”

Prin Harul Lui noi suntem,, fiu şi Tată”

Legaţi printr-o Iubire-adevărată,

Ce viaţa jertfă-n locul meu şi-a dat.



Când rătăceam cuprins de disperare,

Pe-un drum necunoscut îndepărtat,

El m-a privit din cer cu îndurare,

Şi m-a condus prin văi cu Mână tare,

Spre drumul drept, frumos şi-adevărat.



Mi-a fost aproape-n vremea când durerea,

A ridicat un zid în jurul meu,

De-aceea nu mă va opri tăcerea,

Să spun cu drag la toţi despre Puterea,

Acestui Sfânt şi Mare Dumnezeu!



El e Iubirea sfântă, jertfitoare,

Ce-n faţa Crucii grele n-a spus nu.

Prin Harul fără margini încă are,

Şi pentru tine milă şi-ndurare,

Iubind la fel, îl poţi vedea şi tu!



Am alungat a necredinţei ceaţă,

Şi-am rezidit al Dragostei altar,

Căci l-am văzut de-atâtea ori în viaţă,

Am stat cu El la masă faţă-n Faţă,

Privind la pâinea ce mi-o dă în dar.



Prin Har eu l-am văzut, acum ştiu bine!

Pe Cel ce-i de-opotrivă Leu şi Miel.

Un Dumnezeu ce din splendori divine,

Coboară zi de zi până la mine,

De-aceea orice-ar fii mă-ncred în El!



Amin. Ilie Belciu