Poezie Tu Doamne, al ostirilor

Tu Doamne, al ostirilor

"Cit de placute sint locasurile Tale. Doamne al ostirilor" Psalmul 84





Tu Doamne, al ostirilor

Lacusurile-Ti sint, placute

Iar sufletului mei, i-e dor

Tinjeste, dupa a Ta, Curte



Aici pasarea, are casa

Si rindunica, cuib isi pune

Si de Altarul Tau, imi pasa

Nu am cuvinte, sa pot spune



Si toti, acei, ce locuiesc

In Casa Ta, cea minunata

Taria-n Tine, isi gasesc

Increderea-n Tine-si, arata



Te lauda, necontenit

Si Valea Plingerii, strabat

Izvoare se aud, susurind

Pentru ca toate, s-au schimbat



Si din putere in putere

Inainteaza, spre Sion

Si merg, fara nici o cadere

Sa se inchine, la al lor Domn



Tu a lui Iacov, Dumnezeu

La fata Unsului, priveste

Scut sa ne fii, cind ne e greu

Sa fii cu noi, si ne pazeste



De pret, e o zi, la a Ta Curte

Ea, cit o mie, valoreaza

Decit, in corturile, multe

Iar raul, in ele, troneaza



In pragul casei Tale vreau

Ca Tu, sa-mi fii soare si vint

Acolo, eu doresc, sa stau

Acolo, vreau eu, sa ma mut.



amin